Artistul nu moare

artistul nu moare

are lacrima divină în el

copilărește și se maimuțărește

imitându-și maestrul

când plange

plâng și florile

când râde

ziua râde în hohote

iar noaptea îi zâmbește tandru

artistul nu moare

el doar își schimbă starea de agregare

din lut în lumină

când îl respirăm

plângem și zâmbim împreună

Singurătatea

singurătatea  o domnă amabilă

m-a sunat într-o zi

și mi-a spus

nu te mai plange

uite eu sunt cu tine mereu

dar nu ai observat

la nastere ți-am fost moașă

în copilărie ne-am jucat împreună

în căsnicie ți-am fost  amantă fidelă

nu te voi parasi nici în ultima zi

nimeni nu e singur pe pământ

eu sunt mereu alături de voi

Fericirea nu are nume

fericirea nu are nume

nu ai cum s-o chemi

vine fără să fie invitată

și pleacă fără să anunțe

se ascunde și se strecoară printre iluzii

uneori se ascunde atât de bine în noi

încât nu ne dăm seama

decât atunci când pleacă

numai atunci îi vedem umbra

iar umbra ei este absența

tristețea și căutarea

fericirea nu are nume

dacă totuși ar avea nevoie de unul

i-aș pune numele tău