mă doare
lipsa de tine
tremur
amintirile
unei seri de vară
cu aroma ta
de regină a nopţii
plânsul saxofonului
pianistul bolnav
de catharsis
.
.
.
şi
mâine
va mai fi o zi
aromele vor fi altele
în snoabe sticluţe
cochete
saxofonul va fi răguşit
din lipsă de tine
mi-ai înflorit în suflet
în orice loc
minut cu minut
boboc cu boboc
și-ai tot crescut
şi prins-ai rădăcini
ai început
să mă răneşti
apoi cu spini
treptat, treptat
mi-ai înflorit
în suflet şi în viaţă
dar ai plecat
şi rănile din suflet
s-au transformat
în flori de gheaţă
îţi ating usor
aerul rochiei
în timp ce dansez cu visul
ochiul meu
îţi mângâie picioarele
umbra paşilor
dansează
cu speranţa
oglinda oglinzii
dansez
cu zâmbetul tău
sărutându-ţi
pe rând
hohotele de râs
Faceți căutări pe acest blog
