acest poem nu are brațe
se strecoară printre gânduri
nu te ascunde după vitralii
mărul s-a copt
e rumen pe ambele părți
nu mai știi care e jumătatea otrăvită
poemul acesta nu mai are brațe
le-a pierdut pe frontul dintre noi
nu mai vrea să te prindă
să te mângâie dar nici să te lase
poate mâine-i vor crește tentacule în loc de aripi
să nu te mai ascunzi după vitralii
strigătul lui te va urmări
ți se va lipi de timpane
și-mi vei repeta numele
și nu te vei opri
până nu vei mușca
pentru a doua oară din măr
