Când te privesc

când te privesc

am senzația că

cerul s-a topit și a curs

potop de azur

peste uscat și peste mare

înecându-mă

când îmi zâmbești

am impresia

că s-a deschis vortex

pleoapa timpului

înghițindu-ne

Mi-ești…

mi-ești

cerneală de vers

mi-ești mare și ocean

mă scufund hipnotic

în ochii tăi

mi-ești cer

atât de albastru

încât mă cert cu păsările

mi-ești labirint

rătăcitor

mi-ești floare

mi-ești vis

Mi-e sufletul toamnă

mi-e sufletul toamnă

frunze de foc

de cer şi de lună

ţes covor

de amintiri

doi ochi verzi

o umbră

o boare

un clinchet

de râs

purtat de

ecou în gând

încet

încet

încet

spre apus

Repetabila iubire

Ca să ajung la tine,
iubirea mea de Ieri,
de Azi, de Mâine
spatiul l-am frânt
în vis, de dor,
lumina-m sfâșiat-o-n zbor,
iubirii smuls-am clipa
și timpului aripa.

l-am prins fortat pe Azi
de undeva din timp neînceput
să te revăd,
să te iubesc,
să te sărut
pân-să se stingă iar
într-un obscur trecut
determinându-mă
s-o iau de la-nceput.

Poem de dincolo

acest poem
e de dincolo
aici suntem orbi
l-am scris
pe trup
pentru tine
să mă citești
cu trupul

Tanka

sufletu-mi laser
pe-o coală de hârtie
pirogravează
cu slove de lumină
iubirea noastră plină

Carpe diem

cobor
în timpul ireal
departe
te îmbraci
în imaterial
nu caut
a timpului risipă
ci caut doar
să retrăiesc
o clipă
adevărată
de iubire
s-o prind
în nemurire