Am uitat să te uit

am uitat să uit

memoria mi s-a mutat

în suflet

bolnav incurabil

de neuitare de tine

locuiesc clandestin

în chipul tău

ireal

secunda bate

numele tău

am uitat să mai uit

am uitat să te uit

Strigăt

strig zărilor

să umple golul lăsat

de zădărnicie

adiere de suflet

mângâiere de zori

vibrație nevăzută

fericirea

pasăre în zbor

înecată de cer

Femeia

femeia nu e poet

nu scrie versuri

ci Le naște

femeia nu cântă

e Cântec

femeia nu dansează

e Dans

femeia nu e artist

e arta însăși

-Galateea

Când te privesc

când te privesc

am senzația că

cerul s-a topit și a curs

potop de azur

peste uscat și peste mare

înecându-mă

când îmi zâmbești

am impresia

că s-a deschis vortex

pleoapa timpului

înghițindu-ne

Mi-ești…

mi-ești

cerneală de vers

mi-ești mare și ocean

mă scufund hipnotic

în ochii tăi

mi-ești cer

atât de albastru

încât mă cert cu păsările

mi-ești labirint

rătăcitor

mi-ești floare

mi-ești vis

Mi-e sufletul toamnă

mi-e sufletul toamnă

frunze de foc

de cer şi de lună

ţes covor

de amintiri

doi ochi verzi

o umbră

o boare

un clinchet

de râs

purtat de

ecou în gând

încet

încet

încet

spre apus

Repetabila iubire

Ca să ajung la tine,
iubirea mea de Ieri,
de Azi, de Mâine
spatiul l-am frânt
în vis, de dor,
lumina-m sfâșiat-o-n zbor,
iubirii smuls-am clipa
și timpului aripa.

l-am prins fortat pe Azi
de undeva din timp neînceput
să te revăd,
să te iubesc,
să te sărut
pân-să se stingă iar
într-un obscur trecut
determinându-mă
s-o iau de la-nceput.