Poem de dincolo

acest poem
e de dincolo
aici suntem orbi
l-am scris
pe trup
pentru tine
să mă citești
cu trupul

Tanka

sufletu-mi laser
pe-o coală de hârtie
pirogravează
cu slove de lumină
iubirea noastră plină

Carpe diem

cobor
în timpul ireal
departe
te îmbraci
în imaterial
nu caut
a timpului risipă
ci caut doar
să retrăiesc
o clipă
adevărată
de iubire
s-o prind
în nemurire

Unica iubire

Unica iubire

Numai iubirea cea adevărată
E operă de artă împlinită,
Creată-n viaţă o singură dată,
Ea căpăta amploare infinită.

În clipa-n care doi se întâlnesc,
Trăiesc pe loc divina regăsire.
Într-unul singur se-ndumnezeiesc -
Un arhitect născut din nemurire.

Cel care a trăit reîntregirea
Și ispitit de slavă a plecat
Își va simți pe veci nefericirea.
Iubirea-i una, restu-i surogat.

Doi câte doi

de singurătate
Dumnezeu s-a înmulțit
dar era tot El
atunci s-a frânt inegal
în doi câte doi

de dorul Lui
a început să se caute
în puzderia de
neîntregiri divine

când se regăsește
în doi câte doi
se bucură de
unică iubire

Lelia Mossora & Relu Coţofană - A FOST...

Să nu te mai grabești

Iubito, te rog să nu te mai grabești
S-apari în prag, acum, în seara vieții
Să-mi tulburi  și să-mi risipesti
Răcoarea și mireasma dimineții

Te-am așteptat în fiecare clipă
Te-am căutat în fiecare floare
Le-am strâns pe rând în brațe, în risipă
Niciuna nu avea a ta savoare

Dragă, te rog să nu te mai grabești
S-apari în prag, acum, spre asfințit
Ai rătăcit în amăgiri lumești
Și ce-ar fi fost frumos s-a risipit