un secol de redespărţiri

am iubit şi încă o mai iubesc pe ea

unica

i-am scris un volum de poeme

unicul

am primit câteva clipe de fericire

unice

am hotărât să ucid

îmi voi ucide iubirea

unica

adică nu mai vreau s-o văd niciodată

nici atunci când va veni în pelerinaj

o voi ucide cu neuitarea

necăutarea şi neîntâlnirea

sau cu mai multe arme cu ne

nu cu re

ce rost ar mai avea reregăsirea

după un secol de redespărţiri

Ultima reprezentație

acesta este ultimul poem pentru tine

l-am țesut din ce a mai rămas

găurile din el sunt dezamăgirile

nu am reușit să scot petele de durere

nu trebuie să te superi

îți va ajunge pentru o rochie

să o porți atunci când

va trebui să-ți îmbraci sufletul

la ultima reprezentație

oricum

e mai bine decât să vii goală

aș fi vrut ca acest poem

să-ti fie rochie frumoasă de seară

dar ai luftat

ai crezut ca vântul  te va îmbrăca

din cap până în picioare

și-ți va acoperi goliciunea

știai că trebuie să venim perechi

te voi aștepta tot acolo

am cumparat deja bilete

pentru ultima reprezentație

Artistul nu moare

artistul nu moare

are lacrima divină în el

copilărește și se maimuțărește

imitându-și maestrul

când plange

plâng și florile

când râde

ziua râde în hohote

iar noaptea îi zâmbește tandru

artistul nu moare

el doar își schimbă starea de agregare

din lut în lumină

când îl respirăm

plângem și zâmbim împreună

Singurătatea

singurătatea  o domnă amabilă

m-a sunat într-o zi

și mi-a spus

nu te mai plange

uite eu sunt cu tine mereu

dar nu ai observat

la nastere ți-am fost moașă

în copilărie ne-am jucat împreună

în căsnicie ți-am fost  amantă fidelă

nu te voi parasi nici în ultima zi

nimeni nu e singur pe pământ

eu sunt mereu alături de voi

Fericirea nu are nume

fericirea nu are nume

nu ai cum s-o chemi

vine fără să fie invitată

și pleacă fără să anunțe

se ascunde și se strecoară printre iluzii

uneori se ascunde atât de bine în noi

încât nu ne dăm seama

decât atunci când pleacă

numai atunci îi vedem umbra

iar umbra ei este absența

tristețea și căutarea

fericirea nu are nume

dacă totuși ar avea nevoie de unul

i-aș pune numele tău

Omul fără umbră

nu mai vreau să pășesc într-un  alt an fără tine

diminețile sunt aspre și pâinea fără nume

până și umbra m-a părăsit

a fugit după umbra ta

m-a lăsat înconjurat de lumină

să nu mai știu

să nu mai văd

călătorule

mare ți-e nedumerirea

nu te mai văd

nu te mai aud

te-ai ascuns după clipă

umbra timpului meu cine o va purta ?

nu mai vreau să pășesc  într-un alt an fără tine

poemul fără brațe

acest poem nu are brațe

se strecoară printre gânduri

nu te ascunde după vitralii

mărul s-a copt 

e rumen pe ambele părți

nu mai știi care e jumătatea otrăvită

poemul acesta nu mai are brațe

le-a pierdut pe frontul dintre noi

nu mai vrea să te prindă

să te mângâie dar nici să te lase

poate mâine-i vor crește tentacule în loc de aripi

să nu te mai ascunzi după vitralii

strigătul lui te va urmări

ți se va lipi de timpane

și-mi vei repeta numele

și nu te vei opri

până nu vei mușca

pentru a doua oară din măr

Când mă vei revedea

când mă vei revedea

să știi că nu voi fi eu

m-am evaporat așteptându-te

și m-am amestecat

cu aerul viciat de întrebări

acela

va fi un suflu retoric

un android pragmatic

o cumsecădenie cu gândul dus

când mă vei revedea

să știi că m-ai respirat

Între lumi paralele

când nu îmi ești,

marea  e doar un cumul de ape,

pe tavanul cerului stelele luminează ca niște spoturi,

luna apare ca o lămâie,

vântul sufla aer condiționat,

conversez tipic englezește,

viitorul se topește

într-un prezent monoton.

când îmi apari,

marea capătă culoarea visului,

luna devine taină de lumină,

stelele pulsează de dor,

vântul e mângâierea ta de departe

iar gândurile ni se imbrățișează

într-o sublimă conversație

atemporală.

Vieți paralele

ne trăim singurătățile

în vieți paralele

de parcă am dormi

la umbra iubirii

ne trăim fericirea

din  scurt-circuituri fugare

ca un foc de artificii

pe ceruri reunite

și poate

la capăt de lumină

timpurile noastre

se vor curba într-o îmbrățișare…

Brightness

ai crezut că ai să străluceşti

ca după  un duş

că mângâierile mele se vor duce

odată cu jetul cald şi plăcut

că sărutările se vor dizolva într-o clipă

odată cu rujul

ai crezut că o să ruginesc în umezela ta

că amintirile se vor scurge prin părul tău

ca prin nişte fibre optice

nu ai ştiut că fiecare mângâiere scursă

va lua cu ea particule din tine

şi ai să te usuci de neiubire

şi ai să plângi în jet regretul

neştiind că am rămas

cuibărit în adn-ul tau

Murdar de-atâta lume

în mine sălășluiește un oraș

cu clădiri somnambule și străzi mahmure

cu aer  viciat de dorințe

murdar de-atâta lume

de la aortă și până la carotidă

păstrez iubirea de azi

învelită-n ziarul de ieri

as fi vrut să te iubesc la singular

tur-retur

ca un macho biblic

dar în mine forfotește orașul

murdar de-atâta lume

De undeva

de undeva

se mai aude ecoul

pașilor tăi

cum se-ndepărtează

nu mai văd

nu mai aud

căderea frunzelor

de undeva

umbra destinului

se-ntinde ca  o pisică

pe acest covor de toamnă

Grenade

Ți-am oferit un inel
ajuns la suflet
inima ți s-a făcut grenadă
te-ai jucat și a explodat iubire
rănit de moarte
scot schijă după schijă
sângele se prelinge
dizolvând
amintiri care ar fi
putut fi
viitoare
fotografii de familie

Dor de tine

mă doare

lipsa de tine

tremur

amintirile

unei seri de vară

cu aroma ta

de regină a nopţii

plânsul saxofonului

pianistul bolnav

de catharsis

.

.

.

şi

mâine

va mai fi o zi

aromele vor fi altele

în snoabe sticluţe

cochete

saxofonul va fi răguşit

din lipsă de tine

Flori de gheaţă

mi-ai înflorit în suflet

în orice loc

minut cu minut

boboc cu boboc

și-ai tot crescut

şi prins-ai rădăcini

ai început

să mă răneşti

apoi cu spini

treptat, treptat

mi-ai înflorit

în suflet şi în viaţă

dar ai plecat

şi rănile din suflet

s-au transformat

în flori de gheaţă

Dansează cu visele

îţi ating usor
aerul rochiei
în timp ce dansez cu visul
ochiul meu
îţi mângâie picioarele
umbra paşilor
dansează
cu speranţa
oglinda oglinzii
dansez
cu zâmbetul tău
sărutându-ţi
pe rând
hohotele de râs

Criza

criza mondială de sentimente
mi-a spulberat investiţia
în domeniul construcţiilor
de iubiri imobiliare

nu-mi pot permite
să te mai pierd
băncile nu mai acordă credite
ipotecare de sentimente
iar Fondul Mondial de Iubiri
pune condiţii inacceptabile

rămas falit fără tine
aştept cu disperare un mail
cu indicele IUBESC actualizat
de la Bursa ta de Valori Imobiliare
pentru mine

Am uitat să te uit

am uitat să uit

memoria mi s-a mutat

în suflet

bolnav incurabil

de neuitare de tine

locuiesc clandestin

în chipul tău

ireal

secunda bate

numele tău

am uitat să mai uit

am uitat să te uit

Strigăt

strig zărilor

să umple golul lăsat

de zădărnicie

adiere de suflet

mângâiere de zori

vibrație nevăzută

fericirea

pasăre în zbor

înecată de cer